Iernatic

Pentru că la serbări eram mereu iarna. N-am înţeles şi nu înţeleg nici acum...

A. Vivaldi - Iarna
Asculta mai multe audio Muzica

Punct şi de la capăt

Nu ascult colinde şi sunt o morocănoasă, dar mi-ar plăcea ca de Sărbători să nu mai îmbrăţisez doar aerul dintre noi. Ne vedem când n-o să mai am ce să-ţi spun. După ce trag linie şi-mi fac calculele, ne vedem după punct şi înaintea virgulei.

Freude

Freue dich mit mir, es ist so traurig sich allein zu freuen...

In casa bunicilor

"Să nu, să nu, să nu. Asta-i casa bunicilor: zidurile între care nepoţii n-au voie să fie copii. E mai rău decât la biserică. Acolo măcar e lume multă, mare şi cam surdă, iar copiii — printre babe şi moşnegi — sunt ca în pădurea veche: îşi fac semne şi râd pe furiş şi înfundate. Dar bunicii sunt doi, fiecare în câte un fotoliu; părinţii, doi, fiecare pe un scaun; iar copiii, prizonieri între oche­larii bunicilor şi ochii părinţilor." (Ionel Teodoreanu)

Cine nu-şi aminteşte de casa bunicilor? Casa în care ai învăţat să fii nepot, casa unde-ai întâlnit duioşia aia care îţi sufocă sufletul de atâta emoţie în ciuda împotrivirii tale de a fi om mare. Casa bunicilor unde fiecare lucru e la locul lui ca la muzeu şi unde nu se strică nimic niciodată.

N-am stat decât până la patru ani la bunici, suficient cât să fi crescut mai mult de-o şchioapă şi suficient să învăţ s-o iubesc pe Mimi sau să-i întind un cubuleţ de zahăr printre gard lui Murgu dacă vreau să ma lase să merg călare.

În casa bunicilor miroase şi-a naftalină şi-a mere coapte-n sobă. În casa bunicilor podul are atât de multe de povestit; şi despre păpuşa îndopată cu mâncare, despre negresă, dar şi despre discurile de patefon. Dar mai ales despre bunicul; bunicul care a avut stupi şi nu se-ndură să strice cuiburile de viespi din pod. Bunicul care ştie tot.

În casa bunicilor am învăţat tot ce-mi trebuie să ştiu. Din casa bunicilor ştiu că e iarnă şi că, nu-i aşa, iarna nu-i ca vara...